nu, nu conjug verbul a plange 🙂 . insa m-am hotarat destul de greu sa scriu postarea asta. de ce? nu pentru ca mi-e rusine ca plang. de multe ori mi-e ciuda ca plang. sunt o fire mai mult decat sensibila si nu stiu cata lume cunoaste acesta latura a mea. si nu o cunoaste pentru ca am incercat din rasputeri sa o ascund. de ce? pentru ca sensibilitatea e sora cu suferinta si pentru ca de cele mai multe ori sensibilitatea nu e apreciata si esti catalogat instantaneu drept vulnerabil, daca nu chiar prost. dar pana la urma, asta sunt eu si atat 🙂
nu sunt vulnerabila, dar plang…
da, stiu ca vi se pare ca nu prea are sens, dar nu sunt vulnerabila, oricat as plange si oricat de sensibila as fi. sau daca vreti, am o mica parte de vulnerabilitate (ca orice om) care se manifesta numai daca in ecuatie intra persoane foarte dragi mie. dar cum pentru acestia imi ajung degetele de la o mana asa ca pericolul e destul de mic 🙂
nu asta s-a intamplat dintotdeauna. bineinteles ca si eu mi-am ales prost prieteni, care atunci cand m-au dezamagit am plans de parca mi-a murit cineva foarte drag. de fapt, din punctul meu de vedere, asta a si insemnat, persoana aceea fiind cu totul altceva decat ceea ce am crezut eu, in momentul dezamagirii a fost ca o pierdere imensa pentru mine. nu vorbesc de iubiti, vorbesc de prietenie.
scriind aici, acum, am realizat ca singurul barbat care m-a facut sa plang mult, de suparare, de nervi, de orice, a fost raposatu’ (nu a murit fizic inca, dar a murit pentru mine). si am mai realizat ca nu m-a facut niciodata sa plang de bucurie. pai ce barbat e ala care nu stie sa faca o femeie sa planga de bucurie? nu vreau sa-mi aduc aminte si asa e prea mult…
dar sa revenim, intre timp am avut mai multa grija cum imi aleg prietenii, cat investesc in ei si cat ma implic sau ii las sa se implice. tot ce fac, fac cu buna stiinta, dar mai si plang 🙂
plansul ma elibereaza
da, stiu ca e o prostie sa plangi, dar pe mine plansul ma elibereaza. stiu ca-mi strica ochii si tenul, ca imi pot aparea mai repede si mai multe riduri, stiu ca imi odata cu lacrimile imi curg si mucii… 🙂 dar mai stiu ca dupa ce plang ma simt mult mai bine, ca daca aveam ceva de spus si nu am spus, ma simt mult mai bine.
iar dupa ce plang pot sa stau linistita si sa ma gandesc la motivul care m-a facut sa plang si sa iau o decizie corecta. nu iau niciodata o decizie la suparare sau la nervi.
de ce plang?
- plang la o piesa buna si sensibila. de exemplu la “Campuri de lupta”. vezi postarea asta daca vrei.
- plang la un film bun, chiar si cu happy end, ma bucur, dar si plang. nu-mi plac filmele siropoase si nici barbatii siroposi 🙂
- plang cand ma enervez si nu pot sau nu vreau sa ma exprim
- plang cand ma supara persoane apropiate si nu pot sa le raspund asa cum as vrea pentru ca nu vreau sa fiu radicala
- plang cand unele persoane incerca sa te umilesca si iar nu vreau sa le spun ca sunt niste viermi si tac si astept momentul in care regreta singuri
- plang la un concert, cand incepe, inevitabil plang de bucurie. nu stiu de ce se intampla asta, dar pur si simplu ma podideste plansul. incerc sa ma abtin, cu greu, pentru ca e chiar ridicol. acolo e bucurie, tipete, aplauze si pe mine ma apuca plansul 🙂 (acum rad). chiar nu stiu sa explic, e o emotie care asa se manifesta la mine.
- si nu mai stiu de ce plang, dar plang 🙂
stiu ca pare greu de imaginat, dar chair sunt ok cu mine, n-am nicio problema majora, iar cand o am ii fac fata intotdeauna, numai ca asta este modul meu de a ma linisti, elibera de stres de multe ori. dupa ce plang sunt ca noua si pot sa mut si muntii. dar trebuie sa ma eliberez si apoi sa gandesc clar si la rece (doar ca imi stric machiajul) 🙂
putini m-au vazut plangand pentru ca reusesc sa ma abtin de cele mai multe ori si o fac cand raman eu cu mine.
si evit sa vorbesc despre chestiile la care sunt sensibila si ma fac sa plang.
tu plangi? voi plangeti?
am gasit un articol bun, documentat despre plans. il gasiti aici. si am si inteles, asa sunt eu, plang si atat 🙂 va las o mostra sa va tentez 🙂
“O teorie care ar explica de ce mulţi se simt mai bine după ce plâng afirmă că lacrimile cauzate de emoţii ar conţine hormoni de stres, care sunt astfel eliminaţi din organism. O altă variantă ar fi că plânsul declanşează eliberarea de endorfine, la fel ca exerciţiile fizice, sau râsul.”
One comment