A trecut un an. Parca a fost ieri, sau saptamana trecuta. Imi aduc aminte cu lux de amanunte cum s-a intmplat totul. Nu mai este si totusi e atat de prezenta. Si cand s-a dus tata i-am simtit lipsa, avand o legatura foarte puternica cu el, si totusi, parca nu l-am simtit atat de prezent atat de mult timp. Nu ne-am inteles foarte bine, nici nu aveam cum, firi total diferite, controverse multiple. Avea controverse cu ea insasi, cum sa nu aiba si cu altii? Din punctul meu de vedere, nu a fost foarte fericita, desi aborda o mina vesela. S-a chimuit singura cu scenarii inchipuite, cu supozitii nejustificate, cu judecati neadecvate. Ii placea sa rada, radea de multe ori, vorba aia, si daca ii aratai un deget. Dupa care isi umbrea singura veselia cu nu stiu ce amintiri neplacute la care nu renunta sub nicio forma. Nu avea voie
Read more