Ce-mi lipseste cel mai mult pe timp de pandemie

Nu-mi lipsesc multe pe timp de pandemie, dar ceea ce-mi lipseste este cu adevarat important pentru mine. Unul e extrem de important, celelalte tin mai mult de ceea ce-mi place mie mai mult si de ce nu, de confortul meu. Cel mai tare imi lipseste Iubitenia pamantului Cel mai mult si mai mult imi lipseste puful mic si iubit, finuta mea. Eu o consider un pic si copilul meu, dar sa nu ma spuneti 🙂 Nu am mai vazut-o de la ziua ei, din februarie. Atunci am plecat precipitat, intre doua treburi, am fugit 5 zile. N-am spus nimanui ca plec pentru ca nu am vrut sa iau din timpul pe care il aveam de petrecut cu ea. Nu aveam avion de la Bristol si a trebuit sa ma duc pana la Londra. Dar m-am dus pentru ca asa am simtit. Am vrut sa fiu cu ea de ziua ei.

Read more
de ce lacrimi

eu plang… tu plangi? voi plangeti?

nu, nu conjug verbul a plange 🙂 . insa m-am hotarat destul de greu sa scriu postarea asta. de ce? nu pentru ca mi-e rusine ca plang. de multe ori mi-e ciuda ca plang. sunt o fire mai mult decat sensibila si nu stiu cata lume cunoaste acesta latura a mea. si nu o cunoaste pentru ca am  incercat din rasputeri sa o ascund. de ce? pentru ca sensibilitatea e sora cu suferinta si pentru ca de cele mai multe ori sensibilitatea nu e apreciata si esti catalogat  instantaneu drept vulnerabil, daca nu chiar prost. dar pana la urma, asta sunt eu si atat 🙂 nu sunt vulnerabila, dar plang… da, stiu ca vi se pare ca nu prea are sens, dar nu sunt vulnerabila, oricat as plange  si oricat de sensibila as fi. sau daca vreti, am o mica parte de vulnerabilitate (ca orice om) care se manifesta numai

Read more