back to school in Cardiff

USW_Strategy_Infographic_English.width-500pe 28 septembrie a inceput scoala. m-am intors in Cardiff. sincer, abia asteptam. si asta nu ca mi-ar fi cine stie ce drag sa invat si sa fac esuri, ci pentru tot ceea ce este aici. daca nu ma omor dupa eseuri, nu inseamna ca nu-mi place la scoala. adevarul e ca aud tot felul de lucruri interesante si mi-am facut multi prieteni de prin toate colturile lumii. ma rog, prieteni e cam mult spus, asta pentru ca in acceptiunea mea un prieten adevarat e cel care iti e tot timpul alaturi (nu fizic), te ajuta si-ti tine spatele intotdeauna, neconditionat. daca intr-o viata de om numarul prietenilor adevarati depaseste numarul degetelor de la o mana, poti sa te consideri fericit. dar sa revenim la scoala si la prietenii mei de aici (le spun prieteni ca mi-e peste mana sa le spun cunostinte).

prima prietena

prima mea prietena pe care mi-am facut-o aici e o thailandeza, micuta, finuta si delicata. nu-i dadeam mai mult de 22 de ani (asta pentru ca m-am gandit ca daca e la master, a terminat o facultate si nu poate avea mai putin). are 26 de ani, dar pun pariu ca si peste 10 ani va arata la fel. cand i-am spus ca am vizitat Thailanda a fost surprinsa si incantata. si cum aici nu sunt nici foarte multi romani, iat thailandezi nici atat, ne-am lipit una de alta. mi-e un pic cam greu si acum s-o inteleg pentru ca isi pastreaza accentul, dar ne descurcam.

proiecte de grup

apoi, am avut niste proiecte de grup si mi-am mai facut un prieten din Mexic si unul din Olanda. Mexicanul, brunet, sexi, are intotdeauna grija cum arata, alearga in fiecare dimineata si un tip foarte destept (a facut facultatea in Canada). olandezul, un tip foarte simpatic si foarte destept. ei au fost sufletul proiectului. i-am invitat in Romania, dar cred ca nu e una din prioritatile lor, insa cred ca vor ajunge curand.

alt proiect de grup, alta echipa, unde majoritatea erau musulmani (cred) (Libia, Iran, Pakistan) si un tip din Burma (mai nou Mawlamyine), undeva intre Thailanda si India (sunt si indieni destul de multi pe aici) (cei din Brubma arata ca asiaticii, dar cu pielea mai inchisa). grupul asta a fost un dezastru. eu si cu asiaticul am tras de ceilalti doua luni si tot nimic n-am facut decat in ultimul moment. musulmanii n-aveau nicio treaba, puturosi si dezinteresati total. trebuia sa organizam un eveniment si sa facem un eseu despre cum a decurs organizarea evenimentului. aveam de facut un eveniment caritabil, cu strangere de lucruri pe care nu le mai folosim. intr-un final, unul dintre ei a vorbit la Islamic Relief Foundation si au venit de acolo cu un filmulet de prezentare    si am facut evenimentul. lucruri am adus doar eu cu fiul meu si o colega de-a lui din Bulgaria. prezenta, noi (organizatorii), cei de la fundatie, si inca 3 invitati (2 ai mei). cine sa vina cand noi am gresit si afisul, l-am dat pe cel corect cu o zi inainte. balamuc. ma mir si in ziua de azi ca am trecut acel examen.

alti prieteni

alti prieteni din Franta si Italia, dar ei nu au facut decat un modul aici, dar ne mai scriem pe facebook. mai e o tipa din Cardiff, foarte draguta si una din Malaysia. daca o sa mai avem vreun proiect de grup o sa ma bag cu ele ca sunt foarte serioase.

mai sunt chiezii, care sunt in proportie mare si stau mai mult intre ei si nigerienii care tot asa, stau mai mult intre ei (tot multi). dar sunt doua nigerience foarte dragute. la ei si la chinezi e foarte greu cu accentul, noi (nu numai eu), ii inlegem destul de greu. dar cum nu e decat un singur nativ in UK, toti suntem rabdatori si repetam si ne si distram. e bime ca asa nu se creeaza complexe, ba chiar cand vezi ca unii se descurca mai greu, chiar esti mai increzator si realizezi ca de fapt te-ai subestimat. eu am o singura problema, parfumul. si arabii si africanii ori dau tone de parfum pe ei, ori parfumurile cu care-si dau sunt atat de puternice ca ti se face rau daca nimeresti pe langa vreunul. aveam un prof (am terminat cursul cu el) care atunci cand intra in clasa (dimineata la 9), se ducea glont la geam, il deschidea si apoi isi aseza lucrurile si incepea ora, abia dupa ce se simtea putin aer curat in clasa.

cam asta e pe-aici. eu, cu toate postarile despre ceea ce se intampla la scoala (University of South Wales), nu vreau decat sa va arat ca e  o experienta care intr-adevar merita. nu stiu cat acest master in sine ma va ajuta pe mine, dar daca sunteti tineri sau daca aveti copii de liceu, nu ezitati sa-i trimiteti la studii in UK. eu am alte planuri, de aceea m-am inscris la acest master, dar si daca-mi ies si daca nu-mi ies planurile, nu-mi pare rau o clipa ca am luat aceasta decizie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *