imi place toamna, imi plac culorile toamnei. un pic de galben, un pic de rosu – ruginiu, pe alocuri mai ramane un pic de verde. frumos, chiar foarte frumos. dar asta doar pana raman copacii goi – goluti, cam in noiembrie, si atunci incepe sa nu mai imi placa asa mult. aici, in Cardiff, e un pic mai frumos. fiind atmosfera umeda si nu foarte frig, e doar o mica perioada cand nu mai e verde. nu e foarte frig, adica aici nu prea sunt sub zero grade. daca temperatura scade sub zero, e grav, paralizeaza tot. astia nu sunt obisnuiti si chiar sunt luati prin surprindere 🙂
noiembrie e un pic cam trista, prevesteste venirea iernii. iarna, care mie nu imi place deloc. chestia aia cu iarna de poveste e doar pentru Craciun. in rest, frig, ger, zapada, lopata, trafic infernal (la patrat), sau zoaie pana la genunchi daca nu-i ger… bleah!!! zapada nu-mi place decat la munte.
dar sa revenim la noiembrie 🙂 stau si ascult Guns N’ Roses – November Rain, incerc sa-mi traduc versurile si realizez ca asa este:“Everybody needs some time on their own…”. da, mie chiar imi place sa fiu eu cu mine. imi place piesa, imi plac versurile, imi place noiembrie, asa un pic trist, un pic rece si ploios. dar imi place. de fapt pentru mine noiembrie, draga mea noiembrie, e cea mai frumoasa luna pentru ca in noiembrie am primit cel mai frumos cadou, baiatul meu. asa ca nici nu mai conteaza cat de goi sunt copacii, cat de ploioasa este vremea, cat e de scurta este ziua, nu mai conteaza nimic alceva. oricum el e tot ce conteaza. dar asta nu anuleaza faptul ca “Everybody needs some time on their own…” 🙂
va las clipul si daca vreti si varianta cu versurile o gasiti aici. enjoy! 🙂
daca vreti, mai gasiti o piesa frumoasa de toamna, o piesa tare draga mie in postarea a venit toamna – ascult o piesa de suflet.