simt nevoia sa va multumesc. nu-mi vine sa cred ca sunteti mai multi decat cativa prieteni, care stiu si care citesc, unii din curiozitate, unii pentru a-mi face o placere, altii ca le place. nu m-am gandit ca spun lucruri cat de cat interesante. cand am inceput blogul asta, l-am inceput dintr-o imensa frustrare, simteam nevoia sa strig in gura mare ce mi s-a intamplat, dar cum nu puteam s-o fac, am ales metoda scrisului. adevarul este ca intotdeauna mi-a placut sa scriu, la generala eram printre cei mai buni la compuneri (asa le spunea pe atunci), intr-un timp am cochetat cu ideea de filologie, dar era prea mult de toceala si nu m-a aranjat si apoi sunt o tipa destul de practica si de logica (zic eu) si m-am indreptat catre real. asa ca incerc acum sa-mi satisfac cat de cat placerea de a scrie. nu stiu cat de bine o fac, sau nu, cert este ca imi place si sunt extrem de bucuroasa ca “rasfoiti” aceste pagini.
ca sa fiu sincera, scriu de cele mai multe ori sub impulsul sentimentelor, a ceea ce mi se intampla, a ceea ce se intampla in Romania sau in alte parti ale lumii, sau pur si simplu povestesc lucruri care mie mi se par interesante. cateodata, cand, dupa un anumit timp, mai recitesc ceea ce am scris, lucrurile nu mai stau chiar asa, le vad dintr-o alta perspectiva. am avut tendinta sa schimb. dar m-am gandit ca as umbla la sinceritate si la feeling-ul pe care l-am avut in momentul in care am scris si atunci mi-am propus sa nu schimb nimic. daca o sa simt neaparat nevoia, o sa fac o alta postare cu opinia din acel moment. daca modific, mai modific vreo greseala (exprimare, litera mancata, chestii de genul asta), mai adaug niste tag-uri sau categorii, dar n-am sa schimb continutul.
inca nu sunt foarte familiarizata cu blogul. unii mi-ati trimis mesaje, altii ma urmariti in mod constant. nu prea stiu cum sa manageriez chestiile astea, dar promit sa invat si sa raspund sau sa fac ceea ce este de facut. nu vreau sa credeti ca sunt vreo infumurata care crede de cuviinta sa i se citeasca postarile si atat. chiar nu stiu cum sa fac. mi-a aratat la inceput pritenaa mea care m-a si ajutat sa ponesc blogul, dar nescriind foarte mult si neavand prea multe persoane care sa citeasca, si eventual sa comenteze, n-a mai fost nevoie si am uitat 🙂 scuze! sper ca in decembrie sa ma pot intalni cu ea si sa revizuim acest aspect si sa fiu capabila sa interactionez mai mult cu voi. am sa incerc (sa vad daca-mi iese) sa postez si in engleza, dar voi avea nevoie de ajutor si aici. vedem.
pe 22 noiembrie am de predat un eseu la “Economies Markets and Decision Making in International Contexts” (gasiti postari cu University of South Wales si cu evenimentele de aici), asa ca am sa fiu cam ocupata cu asta (de fapt 2 eseuri de cate 3000 cuvinte fiecare) si nu stiu daca am sa mai am timp sa postez ceva. dar poate gasesc ceva simplu si dragut sa nu ma uitati 🙂
si acum, ca sa fiu obraznica, daca vi se pare ceva foarte interesant poate faceti o postare pe FB cu chestia respectiva. asta-i romaneasca, mi-ati dat un deget si acum vreau toata mana. incerc si eu. dar se pare ca asta-i ca un drog si o data ce intri in chestia asta iti doresti mai mult (nacar sunt sincera). dar la fel de sincer, sunt foarte multumita ca cititi si va multumesc din suflet pentru asta.
Multumesc! 🙂