simt nevoia sa va multumesc. nu-mi vine sa cred ca sunteti mai multi decat cativa prieteni, care stiu si care citesc, unii din curiozitate, unii pentru a-mi face o placere, altii ca le place. nu m-am gandit ca spun lucruri cat de cat interesante. cand am inceput blogul asta, l-am inceput dintr-o imensa frustrare, simteam nevoia sa strig in gura mare ce mi s-a intamplat, dar cum nu puteam s-o fac, am ales metoda scrisului. adevarul este ca intotdeauna mi-a placut sa scriu, la generala eram printre cei mai buni la compuneri (asa le spunea pe atunci), intr-un timp am cochetat cu ideea de filologie, dar era prea mult de toceala si nu m-a aranjat si apoi sunt o tipa destul de practica si de logica (zic eu) si m-am indreptat catre real. asa ca incerc acum sa-mi satisfac cat de cat placerea de a scrie. nu stiu cat de
Read more