asa cum am spus, continuam cu celelalte 3 reguli 🙂
4. nu astepta mult, multumeste-te cu putin (expect a little) – cam asa as spune eu. greu cu limba asta romana, cu atatea intelesuri, cu atatea moduri in care poti spune un lucru. eu, daca ma gandesc bine, nu astept  nimic si nu ma astept la nimic. am invatat de-a lungul timpului ca sunt oameni si oameni, oameni care merita din plin sa-i iubesti, sa-i ocrotesti, sa-i tii aproape si daca-i gasesti tine-i cat mai mult langa tine. am vrut sa scriu “nu le da drumul”, dar asta-i imposibil, nu poti tine pe nimeni peste voita lui 🙂 uita-te in jurul tau si ai a vezi o multime de oameni frumosi, asa cum ai sa vezi si o multime de oameni urati. incearca sa faci o selectie cat de cat si incearca cat poti sa nu ai de-a face cu oameni urati. sau daca circumstantele te “obliga” (nu te obliga nimic daca nu vrei tu) sa fii in preajma unor oameni urati, incearca sa-i estompezi in spatele celor frumosi. oamenii frumosi vor stii intotdeauna sa spuna multumesc pentru un fleac, vor stii sa te aprecieze. nu ai nevoie pana la urma de aprecierea nimanui, dar nu poti sa negi ca iti creste inima cand vezi ca esti apreciat (in orice plan). si un “multumesc” sau o privire recunoscatoare, sau o vorba buna pot sa-ti fie mai mult decat suficient sa-ti fie viata mai frumoasa. sunt oameni nerecunoscatori, dar sa nu-ti para rau daca i-ai ajutat sau ai fost in vreun fel langa ei, fii multumit ca ai facut ceva bun si mergi mai departe. esti dezamagit intr-o prima faza pentru ca pui mult suflet, dar in timp se estompeaza si apar alti oameni in viata ta care merita sau nu, mai mult, care stiu sa multumeasca. asta e putinul cu care eu ma multumesc si cred ca nu gresesc. unii ma iau de proasta, iar eu am invatat ca e mai bine sa ma prefac ca-s proasta decat sa incerc sa-i fac pe acesti oameni sa inteleaga ca daca se intampla ceva e pentru ca vreau eu si nicidecum ca-s proasta sau nu am alta varianta. am invatat in timp ca e mult mai usor pentru mine si in acelasi timp mai benefic sa nu ma contrez cu cei care nu merita.  ii las sa creada ce vor si eu imi vad de treaba mea. nu neg ca ma mai enervez, chiar si isterizez cateodata, dar imi trece, nu merita. tot ceea ce merita este sa actionezi in asa fel inacat sa te simti bine cu tine insuti. mai exista si strangerile in brate pe care le ador, dar sunt acele strangeri in brate ale acelor oameni pe care-i simt cu adevarat aproape. vad ca e o moda acum cu strangerea asta in brate, dar nu ajunge la sufletul meu decat acea strangere in brate care e din suflet, nu din moda, iar eu una, simt sigur diferenta intre viata si “teatu” 🙂
5. daruieste mult (give a lot) – a darui poate fi emotional sau material. dar aici ne referim la emotional, clar. nu pot sa spun ca daruiesc mult emotional, sau mai bine zis nu ma imprastii in prea multe locuri. sunt oameni care accepta mai greu sau mai usor sa daruiesti. eu nu sunt foarte expansiva in general, dar iti dai seama din felul in care actionez ca nu-mi esti indiferent si ca-ti daruiesc, asa cum stiu eu, ceea ce simt eu. exista mai multe feluri de daruire, iubire, mangaiere (aici stau mai prost 🙂 ), siguranta, apreciere.  nu o fac decat daca meriti (din punctul meu de vedere) si atunci o fac cu tot sufletul, chiar daca de multe ori nu las sa se vada asta. si asta pentru ca pur si simplu asa sunt eu. sunt un om foarte sensibil si ma poti rani usor. si atunci poate e si un instinct de autoaparare care ma face sa las sa se vada mai putin sentimentele de teama de a nu fi ranita. cand sunt ranita sufar mult si ma consum, iar cand sunt ranita de oameni la care tin incerc un sentiment egal cu moartea, nu a mea ci a persoanei dragi care m-a ranit. si pe undeva asa este, de fapt acea persoana e ca si moarta pentru mine pentru ca de fapt ceea ce am crezut eu, a murit odata cu tradarea. spun “tradare” pentru ca orice modalitate de a rani inseamna o tradare a sentimentelor cuiva. si acum nu pot totusi sa trec si peste partea materiala a lui “a darui”. iubesc sa fac cadouri, imi place la nebunie sa vad cum cineva se bucura cand primeste ceva ce si-a dorit, iubesc Craciunul ca atunci am cea mai mare ocazie de face cadouri. imi place sa le caut si sa gasesc lucruri potrivite pentru fiecare, sa-i vad cum se bucura cand le desfac. si nimic nu se compara cu bucuria unui copil, inocent si crud, care se bucura la orice prostioara. iar copiii sunt cei mai fideli fani 🙂 daca au apucat sa te iubeasca, te iubesc neconditionat 🙂 te iubesc ca le aduci sau nu cadouri, te iubesc pentru ca te joci, canti, te prostesti cu ei, pentru ca-i inveti lucruri, pentru ca-i plimbi, pentru ca-i mangai si pentru ca-i strangi in brate, te iubesc chiar si cand ii certi sau nu-i lasi sa faca anumite lucruri, te iubesc in orice conditii. poate ar trebui sa invatam mai mult de la copii si sa incercam sa pastram in noi un pic din inocenta copilariei 🙂
6. zambeste intotdeauna (always smile) – da, inteleg ca ar trebui sa zambim si atunci cand suntem bucurosi si atunci cand avem o problema. copiii zambesc, ei sunt inocenti si zambesc aproape tot timpul, dar au si ei micile lor necazuri (care pentru ei sunt majore) si mai uita sa zambeasca, dar ei zambesc cel mai mult 🙂 . ei bine, in ceea ce ma priveste, eu pot si nu pot. cand am o problema foarte grava si grea, nu scot un sunet despre asta si ma comport ca si cum nimic nu s-ar intampla. dar asta pentru ca inca nu am reusit inca sa accept problema, nu sunt eu impacata cu ceea ce se intampla si atunci nu ma pot exterioriza, nu pot nici macar vorbi despre problema respectiva. si atunci zambesc si nimeni nu stie ce-i in sufletul meu, dar nu o fac pentru ca asa simt, sa iau totul in gluma si sa zambesc. din alt punct de vedere, mai putem sa ne gandim la acele chestii, minore de fapt, dar cand ti se intampla zi de zi si vezi ca nimic nu se corecteaza, nu-ti mai arde sa zambesti. de exemplu, ca sa revenim la martalogii cu masini bengoase (zic ei), care depasesc coloana si apoi vor sa intre in fata, iar eu ar trebui sa zambesc. da, la inceput zambeam, ziceam ca-i o intamplare, ii lasam, dar la noi a devenit o regula, o fapta demna de admirat din punctul lor de vedere, iar eu sa zambesc? pot sa spun ca o perioada am fost isterica, ieseam pe geam si ma mascaream cu ei, acum m-am mai calmat pentru ca am realizat ca nu-mi fac decat mie rau, ma enervez, ma agit, iar ei fac mai departe acelasi lucru. acum incerc sa-i ignor, dar ignor pana la facut ca nu-i vad. dar asta e tot ce pot, nu pot sa zambesc. oricum, in tara aveam atatea motive pentru care sa nu putem zambi tot timpul… nu are rost sa le insir acum. am observat ca aici, in UK, lumea e atat de relaxata si zambeste aproape tot timpul, asa cum scrie la carte 🙂 aici si eu zambesc mai mult si sunt mult mai relaxata. singurul lucru pe care trebuie sa-l faci cand ajungi aici, trebuie sa-i iei asa cum sunt. si sunt oameni foarte draguti si zambitori. ei zambesc atunci cand te ajuta cu ceva, zambesc cand iti refuza ceva, zambesc ca nu se descurca sau se descurca cu ceva, zambesc. aici stiu si eu sa zambesc aproape tot timpul. noi, acasa nu stim sa zambim si nu cred ca vom ajunge sa zambim pana la final 🙂
cam asta e. sincer a fi fost mult mai multe de scris, dar nu vreau sa va plictisesc si apoi mai avem tot timpul de despicat firul in 4 🙂 daca vreti, daca v-a placut sau nu, daca aveti alte opinii, puteti sa-mi lasati un mesaj si sa ne conversam 🙂