Persoanele care trec, raman, pleaca din viata noastra ne influenteaza de multe ori starea pe care o avem. Iar azi am o stare extrem de proasta. De fapt, m-am trezit plangand. Da, am si eu zile proaste, ca toata lumea de altfel. In general, incerc sa fiu optimista si sa ignor micile neplaceri pe care mi le fac altii, voit sau involuntar sau care, de ce nu, poate doar mi se par mie 🙂
Persoanele inutile
De obicei ignor, fara nicio problema, micile rautati pe care mi le fac persoanele care nu au nicio insemnatate pentru mine, prezenta lor in viata mea este inutila. Adica aceia care se afla la un moment dat in trecere prin viata mea, dar nu lasa nicio urma. Bine, daca cumva am vreo zi proasta sau poate fi, doar o zi aglomera, iar eu sunt suficient de stresata, acestia pot intra in raza mea de actiune si dau cu ei de pamant. Poate nu pentru ca ar fi facut cine stie ce, ci doar pentru ca, nu am dispozitia necesara sa-i ignor. Mai poate fi varianta ca acestia sa fie persoane cu care chiar nu rezonez in niciun fel si atunci nu scap ocazia sa le arat asta.
Am invatat de-a lungul timpului sa fiu mai concilianta si sa ma detasez de tot ceea ce nu-mi convine, fapte, oameni. Dar am zile in care nu vreau, n-am dispozitia necesara sa ma detasez. Si apoi, pentru ce sa ma detasez? Daca ma descarc, o fac si-mi trece. Daca nu o fac, adun, iar apoi, la cea mai mica inadvertenta, la cel mai mic gest sau cuvant, poate mult mai neimportant decat altele trecute, reactionez impulsiv. Si asta pentru ca n-am facut-o de fiecare data si pentru ca s-au adunat, iar reactia mea e pe masura lucrurilor adunate. E bine sa te ascunzi atunci de mine 🙂
Persoane capuse
Mai exista varianta cand sunt furioasa pe mine. Sunt furioasa pentru ca am gresit si nu mai pot indrepta. Sunt furioasa ca am acceptat, am permis unora sa intre in viata mea, sa se lipeasca de viata mea, desi stiam sigur ca la un moment dat voi regreta asta, pentru ca stiam ca nu am nimic in comun cu persoana respectiva, ca nu rezonam in niciu fel. Si totusi am trecut peste toate astea si am deschis usa. Nu stiu de ce. In general sunt un om extrem de rational si neinfluentabil. dar cateodata ma las influentata de circumstante, desi stiu sigur ca deznodamantul nu o sa fie nici pe departe unul cat de cat rezonabil. Iar apoi trebuie sa traiesc cu chestia asta, care ma macina, imi consuma energie si ma streseaza. Mai izbucnesc din cand in cand, dar pana la urma o las asa pentru ca nici nu am chef “sa rup pisica” 🙂
Persoanele moarte pentru mine
Nu “rup pisica “decat cu oamenii la care tin si ma dezamagesc iremediabil. Cu acestia rup orice punte de comunicare. Practic ei sunt ca si morti pentru mine. La inceput ii jelesc la propriu,, dar apoi, incep sa ma obisnuiesc cu pierderea, asa cum te obisnuiesti si cu moartea cuiva drag. Dupa un timp, acestia imi devin indiferenti, nu ma mai intereseaza nici daca mai exista sau au murit, nu ma mai atinge in niciun fel existenta lor. La inceput e extrem de greu, dar cand ajung la faza de indiferenta, e o relaxare pentru mine. Pur si simplu nu ma mai intereseaza nicum de ei, iar eu sunt linistita si impacata. As putea sa le aprind o lumanare, dar as face risipa.
Persoanele acceptate
Sunt acele persoane, cele mai multe din punctul meu de vedere, pe care le accepti si care te accepta. Aceste persoane sunt multe daca esti o persoana sociabila, dar dintre ele se disting doar cativa, aceia cu care chiar esti pe aceeasi lungime de unda sau pe aproape, dar nu exista diferente majore, care pot fi acceptate de ambele parti. Acestia, merg mai departe cu tine sau tu mergi cu ei daca ei te accepta. Sunt cei carora le poti cere un sfat sau o mana de ajutor si carora le raspunzi la fel cand e cazul. Sau pot fi acele persoane a caror prezenta iti face placere, iti place sa stai la o poveste cu ei si sa pastrezi legatura. Sunt acele persoane care nici nu-ti marcheaza in mod evident viata, dar nici nu te dezamagesc, nu-ti creeaza si nici nu le creezi neplaceri. Oricum sunt acele persoane care exista in viata ta zi de zi, care iti coloreaza viata 🙂
Persoanele importante
Mai greu este cand orice neplacere, cat de mica, vine de la o persoana la care tii si care fie nu s-a gandit cand a actionat, fie asa i s-a parut ei bine. De fapt, nu neplacerea creata, neplacerea in sine, ma deranjeaza. Ma deranjeaza faptul ca persoana respectiva nici macar nu a realizat ca imi poate crea o neplacere, poate chiar o nefericire. De obicei, lucrurile astea ma indeparteaza si ma indreapta spre nepasare. De cele mai multe ori nu spun, incerc sa trec cu vederea in speranta ca nu se va mai intampla. Tot de multe ori spun, dar spun dupa ce faza acuta a trecut si pot sa ma detasez un pic. Acum, pe timp de pandemie, detasarea e mai grea. Si asta nu pentru ca mi-e mie greu, ci pentru ca sunt un milion de alte chestii de care trebuie sa ma detasez sau macar sa le privesc cu detasare, desi sunt departe sa fiu detasata si cand mai vine ceva in plus, e asa, un pic cam mult si cam greu. Si atunci, ca sa ma descarc plang. Plang un pic, ma linistesc, apoi iar mai plang. Pana la un moment dat cand incepe sa se estompeze si nu mai plang, dar sunt amarata. Apoi, trece si asta si incep sa uit. Mai mi-aduc aminte in anumite momente, dar trece. Uneori, poate sunt nimicuri, prostioare, dar care atenteaza la grija si la vulnerabilitatea mea din aceasta perioada in special, dar si in general. Poate in alte circumstante nu as fi fost atat de afectata.
De multe ori, cand e vorba de persoane importante pentru mine, ma inchid in mine si astept sa-mi treaca. Important e sa nu se suprapuna cu o alta chestie. De obicei, chestiile astea nu fac decat sa-mi demonstreze ca de cele mai multe ori, investesc prea mult in oameni. Eu cand ma angajez intr-o relatie, de orice gen, ma angajez cu totul, accept persoana respectiva cu tot ce are bun, cu toate calitatile si defectele pe care le are, cu catel, cu purcel, cum se spune si nu astept nimic. E evident ca toti suntem diferiti, ca nu gandim la fel, si nu astept aceeasi implicare, dar astept doar s-o vad ca-i pasa de mine. Iar asta se vede in lucruri simple 🙂
Ne mai auzim cand sunt intr-o dispozitie mai buna. Macar m-am descarcat si nu mai plang. Si am mai scris pentru ca, probabil, multi dintre voi va regasiti in cel putin una dintre situatiile descrise si poate va face bine sa vedeti ca nu sunteti singuri si singurii 🙂
Sper ca voi ati avut o zi mai buna 🙂