Ileana Vulpescu

nici nu stu cum sa scriu, mi-e teama sa scriu. ma gandesc ca poate vreodata va citi, si desi imi doresc asta, mi-e teama. mi-e teama sa nu scriu prostii, mi-e teama sa nu fac greseli, mi-e teama. dar am sa scriu pentru ca asa simt. stiu ca nu m-ar judeca. dumneaiei nu judeca pe nimeni. doar observa si atat. pentru mine, aceasta femeie a fost si este un model. nu o cunosc personal, dar o cunosc prin prisma a ceea ce a scris si a altor materiale (interviuri, emisiuni).

“Arta conversatiei”

cartea “Arta conversatiei”, este cum se spune, “cartea mea de capatai”. am citit-o la inceputul liceului si am recitit-o la mijlocul liceului, si la sfarsitul liceului, si peste inca vreo doi ani, si apoi de cate ori aveam cate un moment mai dificil. chiar daca nu o reciteam toata, reciteam acele pasaje in care doctor Sanziana Hangan se confrunta cu situatii asemanatoare. de cate ori aveam vreo dilema, ma intrebam “oare ce ar face doctor Sanziana Hangan in situatia asta?”. personalitatea mea, nu prea aduce cu cea a Sanzienei, eu sunt mult mai pragmatica, dar asta nu inseamna ca nu tin cont de circumstante, sau de oameni, sau de fapte, dar asa sunt. dar sunt un om onest si loial, care incearca sa nu deranjeze si sa nu profite de nimeni si de nimic si care a reusit prin forte proprii. e greu sa ramai drept, nu stiu daca-mi reuseste de fiecare data, dar vreau sa cred ca merge de cele mai multe ori :). dar sa revenim la carte si la personaj. nu mi-am dorit sa plec din tara, nici n-am facut-o pana acum, dar acum m-am gandit efectiv la viitorul copilului meu; nu mi-am dorit sa reusesc calcand peste cadavre si nu am facut-o. pana aici, m-am tinut cat de cat de linia personajului. dar cand a fost sa iubesc, in afara regulilor, ma ascundeam in spatele vorbelor Sanzienei “cui i-a folosit?”. am avut mustrari de constiinta, dar nu mai am pentru ca viata mi-a dovetit cat adevar se ascundea in aceste vorbe. nu ar fi folosit nimanui si la nimic, nu ar fi fost decat niste neimpliniri. si “e atata rutina pe lume si atat de putin adevar”. ei bine, eu nu am lasat sa treaca adevarul pe langa mine, nu m-am facut ca nu-l vad, nu m-am facut ca nu-l simt, am iubit si am fost iubita, si nu regret nimic din ceea ce am facut si daca ar fi s-o iau de la capat, as face la fel. am fost discreta si nu am deranjat pe nimeni. mi-am implinit toate iubirile. retrospectiv, nu toate au meritat,dar mai bine asa decat cu regretul “cui i-a folosit?”. am vorbit mai mult despre mine, dar prin prisma influentei pe care a avut-o “Arta conversatiei” asupra mea si a anumitor hotarari pe care le-am luat.

autograf

as vrea sa va intalnesc, Doamna Ileana Vulpescu si sa va strang mana. probabil ca nu as fi in stare sa articulez nici doua cuvinte in fata dumneavoastra si mai mult ca sigur m-ar podidi plansul, fara motiv, de emotie, din sensibilitate. sunt un om foarte sensibil, desi incerc sa ascund asta pentru ca nu imi aduce niciun avantaj in lumea de afara, dar plang de multe ori, plansul imi face bine si ma simt usurata dupa ce plang. am cartea de la dumneavoastra, mi-a adus-o tata dupa ce l-am asasinat cu insistentele mele cand am aflat ca va cunoaste, ca ati fost colegi. a venit la dumneavoastra si i-ati facut-o cadou. era epuizata pe piata, dar mai aveati dumneavoastra cateva exemplare, dintre care unul a ajuns la mine, cu autograf, in care eram si eu mentionata 🙂 nu stiti cat de fericita m-ati facut. a fost una dintre acele fericiri de care nu ai parte de multe ori in viata. stiu, “Fericirea e doar un cuvant de dictionar”, dar eu asa am simtit. e mult de atunci (sunt deja 25 de ani de cand a murit tata). cat m-am laudat la scoala si peste tot ca am cartea cu autograf :). si am citit-o de atatea ori ca, la un moment dat, i s-au rupt copertile. si am luat-o si le-am lipit cu mana mea, sa nu cumva sa ajunga pe mainile vreunui ignorant care sa isi bata joc de ea si, pe de alta parte, de teama ca as putea ramane fara ea. si era cartea mea, nu avea voie sa puna nimeni mana pe ea. am si celelalte carti, le-am citit, dar “Arta conversatiei” si-a pastrat locul.

am scris deja prea mult, nu stiu cati au avut rabdare sa citeasca pana la capat, dar nu conteaza, am scris ceea ce simt si ma bucur pentru asta. am sa incerc sa dau de dumneavoastra vara asta. v-am vazut la “Doamne de poveste” si am sa incerc in zona aia sa gasesc pe cineva care poate ma va ajuta.

La multi ani sanatosi! Va doresc numai bine si va multumesc din tot sufletul!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *