da, stau in Cardiff de o luna si mai am ceva de stat. imi place la nebunie. fac lucruri pe care acasa nici nu ma gandeam sa le fac. de exemplu merg foart mult pe jos, iar acasa nu ma dadeam jos din masina. si credeti-ma ca nu mi-au cazut picioarele, nu ma doare spatele, n-am nimic si culmea a inceput sa-mi placa. daca am doar o statie de mers nu ma sui in tren sau autobuz, merg pe jos. si eu ma minunez.
soare, grindina si ploaie
dar sa revenim, dimineata soare cand plec spre scoala, University of South Wales, ba chiar dau sa ma intorc sa-mi iau ochelarii de soare, dar renunt ca e tarziu si nu vreau sa pierd trenl. merg 3 sau 4 statii, ma dau jos din tren, la Treforest, fac cativa pasi si dai cu grindina. mai merg putin si intru in campus soare dar vant sa te darame. dupa primul curs ies sa ma duc la biblioteca (library) ploaie torentiala. ies de la biblioteca, soare. in timpul cursului grindina de nu se mai vedea la 1 metru.
fara noroaie
azi a fost una dintre putinele zile in care n-a plouat (vreo 5 in total de cand am venit). greu de crezut ca nici asta nu ma deranjeaza foarte tare. dar stiti de ce? pentru ca aici, nu stiu cum dracu’ astia au reusit, dar nu se fac balti; pentru ca daca nu sunt balti, soferii nu reusesc sa te stropeasca din cap pana-n picioare; aici nu e noroi (cred ca astia nici nu stiu ce-i aia noroi), deci soferii nu te improasca cu noroi; e atat de curat ca in afara de faptul ca te mai uzi putin (chiar si cu umbrela pentru ca bate vantul) in rest esti total curat. cum puii mei aici se poate? singurul inconvenient e ca trebuie sa umblu tot timpul cu umbrela dupa mine, dar sta pe fundul rucsacului si apelez la ea doar la nevoie.
cand am venit aici speram sincer sa le gasesc mai multe defecte oamenilor astia, dar cu cat stau mai mult realizez ca ceea ce credeam e mai mult decat adevarat si anume ca Romania nu-i decat o mare pierdere de timp, o mocirla in care ne balacim toti, cu sau fara voia noastra. imi pare rau, niciodata nu am avut intentia sa fug afara (cum se obisnuia sa se spuna pe vremea comunismului), dar sincer trebuia s-o fac de mult.
v-am dat cateva link-uri sa vedeti cam despre ce vorbesc. o sa revin sa va mai povestesc multe, atat de multe ca nu prea stiu cum sale separ sa nu fac o varza 🙂
One comment