a luat-o razna FB. toata lumea posteaza steagul Romaniei, ba chiar multi si l-au pus la profil, toti sunt mandri ca sunt romani. eu una, nu sunt mandra. imi pare rau ca o spun, dar asta simt si nu ma ascund in spatele unor vorbe sau postari de steaguri si lozinci. lozincile astea sunt sechele de la Ceausescu, de atunci ne tot mandrim si n-am mai incetat. nu neg si n-am negat niciodata faptul ca sunt din Romania. numai ca nu sunt catusi de putin mandra de asta. o sa-mi spuneti ca am luat-o razna. nu, n-am luat-o razna, doar ca incerc sa vad lucrurile asa cum sunt si nu intr-un avant euforic sa afirm in ziua de 1 decembrie ca sunt mandra ca sunt roman. mai ales ca marea majoritate e mandra doar azi, maine uita.
si am sa explic putin (doar putin pentru ca nu vreau sa ma enervez inutil) de ce nu sunt mandra nici azi, nici in alta zi. nu sunt mandra pentru ca tara aia e o cloaca in care ne balacim cu totii. noi astia de rand, care incercam sa ramanem la suprafata, si ceilalti care mananca cacat cu polonicul, carora le pute gura a canal si care atunci cand vad ca am iesit putin la suprafata ne mai dau un ghiont, nu cumva sa ne oxigenam prea tare creierul si sa ripostam in vreun fel. asta doar asa, preventiv, pentru ca si daca ripostam in vreun fel, e tot inutil. suntem prea slabi si prea indolenti ca sa reusim ceva.
de fapt, singurul lucru care merita sarbatorit azi este faptul ca este ziua in care in 1918 s-a unit Transilvania cu Romania, una dintre cele mai importante zile ale istoriei unitatii nationale. dar de aici la a striga sus si tare ca sunt mandru ca sunt roman, e cale lunga pentru mine. intai de toate trebuie sa am de ce sa fiu mandra.
nu ma mai apuc sa mai enumar iar atatea si atatea lucruri de care ar trebui sa fiu mandra (de exemplu catedrala neamului) pentru ca daca vreti le gasiti in postarea ce sarbatorim. nu vreau sa ma repet. dar ceea ce vreau sa spun este ca in Romania nu-mi lipsea nimic material, dar atat. aveam tot confortul si cativa prieteni foarte dragi, dar atat. eu una nu vad niciun viitor pentru aceasta tara. tinerii sunt din ce in ce mai putin pregatiti, iar cei pregatiti se duc mancand pamantul. pensionarii voteaza si azi cu Iliescu ca nu stiu ce pensie le-a marit cu 3 lei, motiv pentru care il venereaza. vin acum alegerile, hai sa vedem cine o sa iasa acum? la primarii s-a vazut, a nu stiu cata oara, o sa mai vedem si iar o sa vedem si iar o sa vedem si … inutil … voi cat de mandri sunteti dupa fiecare alegeri? atunci de nu strigati in gura mare ca sunteti mandri ca sunteti romani?
comenta cineva intr-o postare pe FB, sustinuta de o poza cu programul din perioada de dinainte de ’89, ca aveam doua ore de program intre telejurnale si alea doar cu propaganda comunista si cu realizarile pe linie de partid, iar acum suntem cate unii care ne trezim noi in treaba 🙂 sa comentam programele cand avem atatea emisiuni si programe la tv “fara numar”. pai nici nu stiu ce e mai rau, comunism pe paine sau curve si manelisti si incultura debordante. da, avem programe, dar nu la vreun post romanesc de televiziune. putem vedea lucruri interesante, muzica, istorie, geografie si desene animate cat vrem 🙂 dar nu la vreun post romanesc. si eu sa fiu mandra?
nu mai continui ca pot sa scriu o carte 🙂 pe tema asta. ideea e ca as vrea sa fiu mandra, as vrea sa ma simt acolo asa cum ma simt aici, as vrea sa ma simt apreciata ca om, ca traiesc in tara aia si ca platesc dari la stat, as vrea sa vad ca statul acela incearca macar sa faca ceva pentru mine, de banii pe care-i platesc, as vrea sa nu ma mai duc sa ma mai operez intr-un spital privat pentru ca ma costa tot atat cat as da spaga intr-unul de stat, si nici nu ma simt umilita de parca as fi venit la cersit, as vrea sa avem o sala de concerte adevarata in care sa putem vedea concerte adevarate, as vrea sa nu mai fie strada inundata de cate ori ploua, as vrea sa vad macar intr-un an ca primariile nu mai sunt luate pe nepregatite de venirea ninsorii, as vrea sa ma duc pe autostrada pana la Timisoara, Radauti sau Satu Mare si as vrea ca pe autostrazi sa fie montati parapeti, as vrea sa vad ca statul se ingrijoreaza pentru mine, ca face tot posibilul sa-mi fie bine, atat cat poate, pentru ca daca nu mi-e bine va fi un contribuabil in minus, si inca unul, si inca unul … si atunci poate am sa incep sa fiu mandra… dar nu in viata asta…