Japonia - karoshi

cat de departe suntem… la cealalta extrema…

Japonia - karoshi
Japonia – karoshi

ideea pentru postarea asta mi-a venit vizionand pe FB un filmulet facut de realizatoarea de filme documentare Allegra Pacheco. aceasta a vizitat Japonia prima data in 2012 si a fost socata sa observe cum cineva incepe ziua la birou si o termina dormind in strada.

Japonia si cultura “extreme overwork”

adica munca pana la epuizare completa, chiar moarte. aproape un sfert dintre angajati, lucreaza mai mult de 80 de ore peste program (sau au mai multe job-uri), iar 1 din 5 angajati prezinta risc de moarte by overwork, respectiv accident vascular, infarct sau sinucidere indusa de stres.

karoshi , adica overwork death

fenomenul a inceput dupa al II-lea razboi mondial (conformThomas Looser) cand Japonia s-a focusat pe reconstruirea economiei. astfel, din 1960 in 1980, Japonia experimenteaza asa – zisul “Economic Miracle”, devenind a doua mare putere economica a lumii dupa US. insa odata cu cresterea economiei a crescut si rata fenomenului karochi. in 1980 nu numai ca a devenit o reala problema sociala cat si un concept social. si desi fenomenul dureaza de zeci de ani, guvernul Japoniei a considerat ca acesta este o problema doar in momentul in care o tanara de 24 de ani s-a sinucis dupa 105  ore de extra munca, scriind pe o retea de socializare ca este “spulberata fizic si mental”.

nu este doar o problema japoneza. China si Coreea de Sud au inregistrat si acestea morti datorita “overwork”. in West se numeste “burnout”. un studiu arata ca in 2014, 1/4 dintre salariatii din US lucreaza regulat cel putin 60 ore / saptamana.

salariatii pot fi comparati cu o armata , cu niste soldati, care merg toti in aceeasi directie. Japonia este deja acolo dar intr-o maniera extrema.

nu, nu-i bine asa, dar Romania e la cealalta extrema. nu ca n-am avea oameni muncitori, sunt, dar nu pana la epuizare. iar atata timp cat unii muncesc ca sa aiba altii ce fura aici vom ramane, la cealalta extrema. nu ca n-am reusit sa reconstruim ceva, nici macar n-am fost in stare sa conservam ceea ce aveam. in ritmul asta, peste niste ani, unele  studii vor arata: “…aici a fost odata Romania…”… 🙁

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *